Nu, nu vă prezint o teorie absurdă prin care urmează să dovedesc matematic titlul articolului. E continuarea articolului precedent.
După ce frâna de pe spate mi-a pocnit cu intensitatea necesară creării unei găuri negre destul de periculoase încât să se teamă si celelalte galaxii de ea, am fost în târgul din Aleea Castanilor(metrou Piata Sudului) pentru a căuta un substitut ieftin.
Ajung târziu pe-acolo, pe la 18, şi mă grăbesc spre standurile cu piese de biciclete. Mă uit ce mă uit, şi găsesc sistem metalic de frânare. Mă uit la cel argintiu şi-l iau(mai aveau si roşu şi albastru, dar făceam pom de crăciun pe bicla galbenă cu negru). Faţă de plăsticăraia de dinainte ar trebui sa ţină. Mă rog, cel puţin asa credea piticul idiot care se relaxează într-un hamac atârnat de 2 neuroni mai stabili la mine în cap… Bănuiesc ca a căutat ceva până i-a găsit! Dar să revenim!
Ajung acasă încrezător că în 15 minute o să pedalez iar fericit cu vântul şuierându-mi balade abstracte în urechi. Desfac sistemul vechi, il montez pe cel nou, strang surubul pe stanga, verific tensiunea în arc… Bun. Montez pe dreapta, verific tensiunea în… WTF! FGM! FMM! Moment în care piticul cade din hamac.
Braţele erau din metal(antimoniu cred, că era cam idiot), dar baza, şi tot sistemul de tensionare al arcului era din plastic… şi ce plastic! Dacă mestecam un Orbit, îl scuipam şi apoi îl modelam, tot era mai rezistent!
Aveam 4 braţe de franare pe jos, 2 vechi, 2 noi, stânga-dreapta… Hai să improvizez ceva(ştiu, e vorba de sistemul de frânare, nu prea e de improvizaţii aici… daar piticul s-a suit iar în hamac). Iau arcul stâng de la sistemul vechi şi-l pun la braţul drept… Astfel aveam un braţ nou argintiu şi un braţ vechi de plastic, negru… Fiecare apăsa unde vroia pe jantă, erau decalate evident. Dar, mergea oarecum. Pun cablul de frână, strâng de frână, văd că e cam liberă. Când dau să desfac şurubul de fixare al cablului… Surprize, Surprize! NU SE DESFACE! Şi nu e vorba de putere aici, ci se rotea cu totul… asta duce evident la forfecarea cablului de frână… Superb, trebuie şi un de-asta nou.
Am zis că-mi introduc politicos… picioarele! Dau 10 lei, dar fac 0. Ajung acasă, caut pe net ceva bun, pe care să nu dau însă cât am dat pe toată bicicleta. Găsesc un sistem Shimano la 36 de lei. Îmi pun în aplicare talentul de a căuta cel mai bun preţ de pe net şi îl găsesc altundeva la 30 lei. E vorba de Shimano Acera BR-M422.
Mă duc pentru el până pe Dorobanţi pentru că nu vroiam să dau încă atat pe livrare, livrare care probabil se finaliza peste 2-3… mii de zile. Aproape ratez sediul micuţ şi “nesemnalizat” al celor de la xbikers.ro. Aştept 10 minute să le aducă de la depozit, moment în care mă uit la bicicletele prezente acolo. Cred că numai un crampon din cauciucul uneia valora mai mult decat toată a mea. 
Vin frânele, sunt prezentate frumos în cutie. Le plătesc, întreb de cablu de frână şi-l iau şi pe ăla cu 2 lei. Şi cablul arăta bine.
Mă întorc, ajung acasă, le desfac şi rămân uimit de calitatea lor, ţinând cont de faptul că au fost doar de 3 ori mai mult decât porcăriile anterioare. Se simte aluminiul, sistemul de tensionare al arcului e metal, şi e uns! Iar arcul… păi arc nene, nu elastic topit! Până şi semicercul ăla din metal prin care trage de braţ arată superb! De saboţi nu mai zic.
Mă duc jos şi în 20 minute sunt montate. Reglez şi jocul de la butucul spate! Ung şi pedalele să nu mai scârţâie, şi fac proba… Frâna se simte excepţional şi plec la drum fără griji. Aştept să nu mai scârţâie pedalele, dar o să astept mult şi bine, pentru că aparent nu scârţâie de unde le-am uns eu. Din exces de zel am uns şi articulaţia cadrului spate, care din cauza asta acum scârţâie.
Dar astea-s neimportante. Rămâne să reglez jocul la furcă apoi eventual să mai iau un sistem de frânare pentru faţă şi cam gata. Am cumpărat odată cu frânele de 10 lei şi coliere pentru furcă… sper să nu fie aceeasi poveste totuşi.
Aşadar, căutaţi piese de calitate, chiar dacă ieftine. Shimano ăştia chiar îşi respectă clientul, indiferent de preţul dat pe obiectul cumpărat. Dacă vreţi o piesă de 10 ori mai bună nu trebuie neapărat să daţi de 10 ori mai mult… Însă trebuie să fiţi atenţi.
Acum mă duc să chinui piticul din hamac cu scârţâit de pedale!
Uite ce-a zis: